marți, 20 octombrie 2009

adevarul cui?

Aseară m-am uitat la un film american, prost și insipid ca mai toate filmele americane. Ceva cu agenți speciali, împușcături și happy end :) Finalul m-a pus pe ganduri :D: el, agent special află că a fost spalat pe creier timp de câțiva ani și este șocat de veste. Ea, partener de "joacă" îl consolează spunând "totul va fi bine. Măcar acum știi adevarul" (am citat din memorie). Această frază m-a făcut să mă gândesc la ce reprezintă adevarul pentru noi. Adică e chiar atât de important să știm "adevarul" încât să nu mai conteze consecințele ulterioare? Si .... despre ce adevar vorbim? Adevarul cui? După cum spunea un înțelept, adevarul aparține tuturor. Toți au dreptate în felul lor. Și atunci, unde e adevărul?

Nu cumva se pune prea mult "preț" pe adevăr? Oare chiar vreau sa știu adevărul indiferent de consecințe? Nu cumva vorba "fericiți cei săraci cu duhul" se referea tocmai la acest aspect? Ești mai fericit dacă știi, sau daca nu știi?

luni, 19 octombrie 2009

vreau si eu imunitate!

Vreau si eu sa am imunitate. Binenteles ca nu parlamentara. Doar nu m-am prostit intratat incat sa ma bag in troaca porcilor.  Nuuuu. Vreau doar imunitate la prostie.

De azi dimineata se vorbeste intruna de prostia presedintelui tarii, a guvernantilor si a parlementarilor. Binenteles ca se acuza de prostie unii pe altii. Stii ce e cel mai "distractiv" ... ca nu isi dau seama ca se fac de ras. Toti. La unison. Nu cred ca mai era cazul, dar ne-au demonstrat inca o data ca singur lor gand este la ciolan. Atat.

Oare mai exista vre-un cetatean al Romaniei care sa mai creada lozincile populiste pe care le arunca in stanga si in dreapta cei care "ne conduc"? Eu sper ca au inceput sa se lumineze chiar si cei mai inraiti partizani. Daca nici acum nu realizeaza ce se intampla, atunci suntem pierduti. :((

joi, 15 octombrie 2009

RRomanica noastra cea de toate zilele

Acum se vede clar de unde ne vine (re)numele. Suntem niste rromani sadea. Daca te uiti la televizor ce vezi? ... Cearta. Tiganeala. Lupta pentru ciolan. Noi, muritorii de rand suntem cantitate neglijabila ... tindem spre zero. Si de ce nu ar fi asa? Facem ceva sa fim luati in seama? Ne spunem cumva doleantele? Poate ca da. Dar ca si ei, fiecare vorbeste in legea lui. Nu suntem capabili sa ne unim, sa aratam rromilor de la guvernare ca suntem diferiti.  In fapt ... suntem exact ca ei. Pentru ca nu facem minic. Exact ca ei.

Astazi am primit un email cu fotografii despre parlementari care dorm in sedinte. Asa si? Se vehiculeaza astfel de poze de mult. Se fac glume in public pe seama lor. Si? Credeti ca vre-unul dintre ei s-a simtit rusinat? Asti vazut vre-o schimbare (in bine) la cei care ne conduc? Eu nu. Am vazut cum ne ingroapa din ce in ce mai adanc in mocirla care ne inconjoara. Pana cand vom inceta sa mai respiram. Si cand ne vom inceca in propria noastra mocirla, tot noi vom fi uimiti, ba chiar indignati de ceea ce ni se implampla "tocmai noua???!!!".

Daca nu facem ceva ... nu se va intampla nimic. Din pacate.


Lucian-Croitoru-desemnat-premier-de-Traian-Basescu

planuri

Cu timpul inveti ca orizontul pe care il ai e tot mai mic. In adolescenta te gandesti la viata pe care o vei avea, visezi la ce vrei face „cand vei fi mare” ... peste multi, multi ani. Cand esti tanar, incepi sa devi mai involburat, mai frenetic. Nu mai exista planuri pe termen lung. Cel mult iti mai faci planuri pentru urmatorii cativa ani pana „scapi” de facultate. Dupa aceea, lumea e a ta. Si totul va fi simplu si frumos. Dar, te trezesti intr-o zi ca ai familie, copii ... ce mai, esti om matur ... si planurile se schimba din nou. Incepi sa faci planuri de luat casa, masina, de mers in vacanta ... poate la mare ... poate la munte... poate la anu’ „cand o sa avem mai multi bani”. Cu timpul incepi sa nu mai visezi, ci sa te lupti sa ai cat mai mult si cat mai multe. Sa visezi e un lux pentru cei cu bani. Asta este ceea ce crezi tu. Nu mai ai timp de vise cand cel mic are febra si tu trebuie sa pleci la serviciu unde te asteapta un morman de documente de rezolvat si toti sunt cu ochii pe tine ... ce faci? cum faci? de ce faci? Si partenerul de viata, daca exista, e in aceeasi situatie. Face aceleasi eforturi ca si tine. Doar ca tie ti se pare ca nu face nimic, tu esti cel care duce tot greul familiei. Si atunci, de unde vise? Cand? Cine mai are timp de asa ceva. Mofturi.




Si timpul trece, si tu imbatranesti si devi mai intelept. De ce? Nu pentru ca esti un om inteligent ( fie vorba intre noi, multa lume confunda inteligenta cu intelepciunea. Nu si noi, nu?). Ci pentru ca iti dai seama ca aproape tot ceea ce ai facut in timpul vietii este inutil. Iti dai seama ca nu te mai intereseaza ce va fi peste 5 ani, peste 10 ani. Important este ce se va intampla azi. Poate maine. Atat. Mai departe ... e doar o iluzie care poate sa devina realitate. Sau nu. Dar tu stii deja asta si nu mai conteaza. Tu stii ca tot ceea ce a fost important in viata ta ai ignorat. Desi la momentul respectiv credeai altceva. Atunci luptai pentru ei, pentru cei de langa tine ... sa le oferi un „trai decent”. Munceai cate 10-12 ore pe zi ca sa ii duci in vacanta in strainatate, ca asa era la moda si tu trebuia sa fi modern, nu-i asa? Trebuia sa fi in trend cu colegii. Sa nu te faci de ras. Acum ... ai ramas singur ... in casa construita pentru ei. Pentru cei dragi. Dar ei nu mai sunt.
Si atunci ... stai si te uiti cu regret la pozele lor. Cateodata plangi, dar sa nu te vada nimeni pentru ca tu esti de fapt aceeasi persoana puternica care a dus toate greutatile pamantului in spate. Esti Sisiful nestiut de nimeni. Din cand in cand, mai primesti cate un telefon de la cunoscuti. Prieteni nu poti sa le mai spui de mult. Candva ... poate.
Acum ... e prea tarziu pentru orice. Si continui sa traiesti cu speranta ca poate azi ... daca nu maine ... nu stii cand, dar continui sa speri ... Te rog Doamne .... nu ma mai tine mult pe pamant! Singur.