fără probleme

În ultimul timp primesc din ce în ce mai multe confirmări despre faptul că trăim întro țară de prostovani. Cum altfel ai putea să îi numești pe cei care sunt luați prin surprindere, în fiecare iarnă, de ninsoarea care se așterne peste noi, culmea, în luna decembrie. Autoritățile se comportă ca niște retardați mintal, iar noi acceptăm scuzele lor. Care sunt mai prosti? Astăzi, în drum spre birou am trecut prin Piața Victoriei și ghici ce? Stăzile erau pline de zapadă, iar mașinile de dezăpezit stăteau în mijlocul pieței și se "odihneau". Un singur atelaj rula pe Blvd. Titulescu între Piața Victoriei și Str. Dr. Felix. Cei care cunosc zona, își pot da seama cât acopereau din Blvd. Titulescu. Cam 25%. Mult nu? Altă anomalie ... când curăță zapada de pe străzi, o dau întro parte și blochează mașinile parcate (regulamentar). Am văzut mulți șoferi care se chinuiau să își scoată mașinile din parcare și nu reușeau pentru că aveau un morman de zăpadă în fața/spatele lor. Singur

"Pe măsură ce înaintez în vârstă, îmi plac din ce în ce mai mult dimineţile de sâmbătă. Poate că din cauza liniştii pe care o simt atunci când mă trezesc primul, sau poate că este doar bucuria neascunsă că nu trebuie să fiu la serviciu. Oricum ar fi, primele ore ale dimineţilor de sâmbătă sunt cât se poate de plăcute. Acum câteva săptămâni, savurând liniştit prima cafea a unei astfel de dimineţi de sâmbătă, am pornit radioul. Ceea ce a urmat a devenit una din acele lecţii pe care viaţa ţi le dă din când în când. Iată despre ce e vorba: La radio rula o emisiune matinală interactivă, cu păreri exprimate telefonic de ascultători pe tema emisiunii, punctate din când în când de anunţuri ale crainicului prin care îi asigura pe aceştia că le stă la dispoziţie în fiecare zi a săptămânii, inclusiv în dimineţile de sâmbătă până la prânz. La un moment dat a intrat în direct un ascultător care dorea să povestească, oricui dorea să asculte, povestea celor 1000 de bile, ceea ce mi-a captat

Azi am fost în parc cu Nerutza mea. Totul a fost minunat până în momentul în care m-am "trezit" înconjurată de vreo 8-10 dulăi comunitari, agitați și agresivi. Am chemat-o pe Nera lângă mine (și la viteza cu care a venit, banuiesc că și ea s-a speriat nițel) și m-am pregatit de bătălie, adică am făcut din lesă bici :)) Am scăpat cu bine din încercuirea dulăilor cu ajutorul unor doamne care veniseră în parc să îi hrănească pe "micuți". Între pofta de a ne "mânca" pe noi și a mânca ce au adus cucoanele în sacoșe, a învins pofta de a mânca rapid și sigur, așa încât ne-au lăsat pe noi în pace. Recunosc, deși nu imi este teamă de câini (în general) de data asta m-am cam speriat. Acest incident mă duce cu gândul a o altă pățanie ... tot în parcul Herăstrău:D ... de acum vreo două săptămâni. Normal ... mă plimbam cu câinele prin parc ... fără lesă. La un moment dat, apar doi comunitari pe două picioare (polițiști iși spun ei) care mă aprostrofează că trebuie