marți, 8 decembrie 2009

discriminarea cainilor

Azi am fost în parc cu Nerutza mea. Totul a fost minunat până în momentul în care m-am "trezit" înconjurată de vreo 8-10 dulăi comunitari, agitați și agresivi. Am chemat-o pe Nera lângă mine (și la viteza cu care a venit, banuiesc că și ea s-a speriat nițel) și m-am pregatit de bătălie, adică am făcut din lesă bici :))
Am scăpat cu bine din încercuirea dulăilor cu ajutorul unor doamne care veniseră în parc să îi hrănească pe "micuți". Între pofta de a ne "mânca" pe noi și a mânca ce au adus cucoanele în sacoșe, a învins pofta de a mânca rapid și sigur, așa încât ne-au lăsat pe noi în pace. Recunosc, deși nu imi este teamă de câini (în general) de data asta m-am cam speriat.

Acest incident mă duce cu gândul a o altă pățanie ... tot în parcul Herăstrău:D ... de acum vreo două săptămâni.

Normal ... mă plimbam cu câinele prin parc ... fără lesă. La un moment dat, apar doi comunitari pe două picioare (polițiști iși spun ei) care mă aprostrofează că trebuie să țin câinele în lesă. Eu, nu am ce face și le spun, cu gândul că vor ințelege: "Domnilor, este ora 8 dimineața. Nu e aproape nimeni în parc la ora asta și mai ales pe aleea asta pe care mă plimb. Cu ce vă deranjează că nu îmi țin căinele în lesă? Eu nu deranjez pe nimeni." Și de aici a început un adevărat pin-pong de replici pe care vi le redau mai jos (părțile esențiale).

CB (adica Comunitar Biped): asa e legea și trebuie să vă supuneți
eu: dar câinii vagabonzi din parc nu vă deranjează? eu am grija de al meu să nu sară la nimeni, să îi adun excrementele .... de ăia cine are gijă?
CB: ăia sunt ai parcului, ai comunității
eu: nu, nu sunt ai comunității ... eu nu îi recunosc ca fiind ai mei ... eu daca am vrut să am câine, l-am luat acasă. Dacă vă plac atât de mult, luați câinii acasă și aveți grijă de ei
...
eu: care este rolul vostru în parc?
CB: să vă apărăm pe dvs. să nu fiți atacată
eu: adineaori au sărit la noi niște câini maidanezi. Nu v-am văzut să săriți în ajutorul meu.
CB: pai nu, că noi nu vă aparăm de câini. Ce, vreți să ne muște?
eu: acum am înțeles, sunteți niște lași. Nu ma pot baza pe voi așa încât consider că nu existați. Și dacă nu existați, nu aveți nici un drept să îmi spuneți să îmi țin căinele în lesă. Sunteți ... nimeni!

Binețeles că nu am rezolvat nimic, decât că m-am enervat și mai tare. Dar azi, dupa episodul cu câinii "comunitari" m-am decis să încep o campanie de schimbare a statutului câinelui cu stăpân. În acest moment, câinele meu este discriminat doar pentru ca are stăpân, fapt pe care îl consider aberant. Pentru o primă etapă, am de gand să scriu o scrisoare către primaria Bucurestiului prin care să solicit amenajarea unor spații mai mari (care să includă și alei) pe unde putem să ne plimbam fără lesă căinii "feroce", "antrenați" să îi atace pe toți locuitorii Bucureștiului care îndrăznesc să se plimbe prin parc. Cred că cel mai bine ar fi să încep cu o campanie de strâns semnături de susținere a acestei idei. Ce părere aveți? Orice sugestie privind modul de abordare m-ar ajuta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu